Irina Neacșu: Vechi sau nou? Despre recondiționarea de mobilier.

Probabil că la orice mutare apare această întrebare: ce păstrăm și ce aruncăm?

În ultimii douăzeci de ani am asistat la tot felul de tendințe, care au plasat răspunsul la această întrebare în extreme deloc practice. După o istorie gri a colecționatului de nevoie, a fost o vreme în care toată lumea dorea modern, ca declarație vehementă împotriva vechiului. Au fost renegate în acest val tradiții, obiceiuri, materiale și modele autentice, în căutarea vestului și a noii frumuseți. Suspinăm și acum de multe ori văzând prin amenajări rustice diferite piese de mobilier sau decorațiuni și spunem cu nostalgie că „uite, așa ceva aveau și bunicii la țară, dar le-am aruncat.” În realitate, prea puțin am reușit să ne debarasăm de acea atitudine de colecționar de nevoie, doar că s-au schimbat poate obiectele colecționate. Nu mai adunăm borcane, dopuri, piese refolosibile și câte și mai câte, ci decorațiuni, mobilier, haine și în general mărci ale prosperității. Așadar, ce facem cu mobilierul vechi în acest context? Oare chiar mai are un sens într-o casă modernă? Sau recondiționarea lui rămâne un gest costisitor și fără utilitate?

Există tipuri diferite de mobilier bun de recondiționat, cum ar fi acel mobilier vechi, de maxim 50 de ani, care poate avea o valoare personală și un atașament legat de propriile rădăcini și familie. Fotoliul bunicii, scrinul din casa părintească, vitrina, tot felul de piese care, precum în metafora din Frumoasa și Bestia, sunt personificări ale propriilor amintiri. Ele nu mai au un scop funcțional, ci emoțional. Firește, orice casă care se vrea acasă are nevoie de acest factor emoțional, așa că este indicat să încercăm integrarea unor astfel de piese în designul modern, indiferent de stil. Recondiționate, unele piese pot arăta foarte moderne. Exemplele cel mai bune sunt scaunele, care sunt foarte versatile și își schimbă ușor aspectul în funcție de culoarea lemnului, sau de tapițerie.

  • varianta A: modern (recondiționat)
    Arhiva personală: Irina Neacșu
  • varianta B: clasic
    Arhiva personală: Irina Neacșu

Aceeași transformare poate avea loc la orice piesă de mic mobilier: măsuțe de cafea, scrinuri, cufere. Procesul poate varia în timp și cost în funcție de nivelul de degradare a piesei de mobilier. Uneori, lemnul poate fi mâncat de carii, sau avariat în așa măsură încât o astfel de intervenție să devină extrem de dificilă. De asemenea, nu orice piesă de mobilier vechi poate suporta orice fel de recondiționare. Uneori, finisajul original a pătruns fibra lemnului și, indiferent cât îl curățăm, nu putem să îl aducem la o culoare mai deschisă decât cea inițială. Uneori poate lipsi o bucată de lemn din piesa noastră de mobilier. Atunci putem alege fie să replicăm cu una identică, fie să-i punem o „plombă” din cu totul alt material. Unele din regulile restaurării de arhitectură, de altfel, susțin ca intervențiile moderne să fie marcate ca diferență față de cele autentice, nu să le mimeze pe acestea. În această idee putem porni la drum și cu recondiționarea unui fotoliu, să spunem. Poate îi lipsește un braț. Sau are un picior rupt. Putem înlocui cu un braț din fier forjat, sau cu un picior din bronz. Sau putem integra materiale noi, rășini și fibră de sticlă. Astfel, recondiționarea nu este o copiere, ci un act creativ, iar piesa readusă la viață devine un personaj-erou, care își poartă cu stil toate cicatricile.

Mai există însă și un alt tip de mobilier, cel cu valoare istorică sau stilistică. Poate fi o piesă rustică autentică, care firește, nu se mai face astăzi și care este ca o mărturie a tradiției și meșteșugului. Sau poate fi o piesă lucrată într-un stil anume, piesă a cărei vechime rară o face să fie de excepție. În aceste cazuri, nu mai discutăm despre o recondiționare, ci despre o restaurare. Nu este indicat să ne bazăm pe tapițerul vecinei și nici să vedem acest proiect ca pe un DIY de duminică. Aceste piese au nevoie să fie preluate de o echipă profesionistă de restauratori, care tratează lemnul și au grijă ca procesul de curățare să nu îi afecteze structura. O restaurare de mobilier poate fi extrem de costisitoare, însă poate fi considerată această cheltuială ca fiind o investiție, pentru că astfel de piese sunt foarte rare și foarte valoroase. În cazul unei restaurări sau chiar recondiționări întocmai cu originalul, este de preferat ca aceste piese să fie accente într-un interior modern. Într-un living modern pot alege ca accent un fotoliu sau un candelabru, spre exemplu. Sau într-un hol de intrare pot așeza o oglindă veche recondiționată. Este bine să avem aceste piese în minte încă de la începutul unui proiect de design interior, pentru a gândi eficient integrarea lor în noul spațiu.

Arhiva personală: Irina NeacșuArhiva personală: Irina Neacșu

Se spune că este bine să trăim în momentul prezentului, așadar și în designul interior e bine să integrăm aceste amintiri în prezent, fără ca ele să domine spațiul.

Acest text face parte dintr-o serie de patru articole semnate de Irina Neacșu, autorul lunii pe blogul Storia.ro. Irina este designer și artist plastic pasionat de botanică. Portofoliul ei include proiecte variate, de la pictură și grafică, la cursuri de artă, lucrări de artă aplicată și design interior.  Colecțiile ei se axează pe tapițerie personalizată și piese de mobilier de accent. Irina lucrează pe mobilier vechi și nou, restaurează și personalizează piese în funcție de nevoile clienților ei. Colecțiile ei de design includ accesorii pentru casă și mobilier, de la piese unicat, la serii mici.

Poți să citești primul articol publicat aici:
Arta în spațiile de locuit

Adresa ta de email nu va fi publicată pe site. Câmpurile marcate cu steluță* trebuie completate.

*