Ceramica este un material obținut prin modelarea și arderea lutului. Procesul presupune extragerea materialului din pământ, formarea acestuia și arderea lui.
Mai exact sunt 4 etape:
1. Crearea formei, fie prin turnare, fie prin modelarea la mână a materiei prime
2. Arderea inițială numită și arderea de biscuit, cea care dă materialului duritate, dar îl face casant, deci nu poate fi încă folosit
3. Decorarea materialului se face cu pigmenți ceramici aplicați fie la pensulă, fie printr-o imprimare digitală, urmată de glazurare transparentă sau colorată
4. Arderea finală, cea care întărește glazura pe material și îl pregătește astfel pentru utilizare.
Ceramica este cunoscută în cultura noastră sub multe nume: faianță, teracotă, lut ars, gresie, porțelan, în funcție de conținutul pământului din care este realizată și de utilizare.
Ceramica de perete sau de pardoseală, cunoscută mai popular ca faianță sau gresie, este în același timp o binecuvântare și un blestem.
Folosită inițial în zonele cu o climă caldă ca o alternativă mai ieftină la piatra naturală, pentru a crea senzația de răcire a spațiului, ceramica a devenit rapid o placare preferată de utilizatorii din ziua de azi datorită următoarelor calități: este ieftină, este aparent ușor de întreținut, este aparent ușor de montat, este peste tot și deci o soluție testată.
Blestemul vine din faptul că, la fel ca în cazul oricărui lucru bun, s-a ajuns să se abuzeze de placările ceramice, iar abuzul se vede în cam orice locuință din România amenajată după anii ’90. Când citim anunțuri imobiliare, apartamentele “de lux” conțin gresie și faianță, iar în alte anunțuri aceste două componente nedespărțite apar ca o caracteristică deosebită a apartamentului.
Realitatea este că ele sunt cel mult standardul la care se construiește în ziua de azi, nicidecum un lux sau vreo invenție specială. Problema este că foarte multe spații conțin gresie și faianță foarte ieftine, dar care încearcă să mimeze o marmură scumpă sau un parchet, majoritatea cumpărate de la magazinele de bricolaj. Din dorința de a ieși din “standardul” materialului, este normal să îți dorești ceva mai special și ajungi să cumperi o gresie care seamănă cu marmura. Din păcate, cuvântul “seamănă” este foarte important aici fiindcă asemănarea este în general înșelătoare. Pe raft, lucrurile arată bine, dar atunci când montezi gresia cu rosturi și vezi că modelul se repetă obsesiv, nu mai seamănă deloc cu marmura, ci mai degrabă cu un puzzle pestriț și repetitiv.
Dacă citești deci acest articol, probabil că ți-ai pus măcar una dintre următoarele întrebări:
- Cum schimb gresia din casă care acum mi se pare urâtă?
- Ce pot să pun pe jos în locul acelei gresii?
- Gresia și faianța montate nu se potrivesc între ele, ce pot face ca să le fac să se potrivească?
- De ce au pus foștii proprietari gresie nouă urâtă peste vechea gresie?
- De ce au pus foștii proprietari parchet laminat peste gresie?
- Cum pot schimba faianța fără deranjul provocat de lucrările aferente?
- Ce fac dacă mi s-au spart câteva plăci de faianță în baie?
Mai departe o să descriu câteva soluții la aceste probleme, de care m-am lovit la rândul meu de-a lungul timpului în cadrul proiectelor de design interior.
1. Înlocuirea
În primul rând, cel mai corect este să faci schimbarea până la capăt și este cea mai bună recomandare pe care o pot face. Scoate vechea placare ceramică și înlocuiește-o cu ceva nou. Procesul nu este chiar atât de distructiv cum ai crede. O echipă bună de doi oameni poate schimba gresia și faianța din baie în 3 zile.
Dacă tot înlocuiești vechea placare, încearcă una dintre următoarele alternative:
- Piatră naturală – este “ceramică” originală. Înainte de a se descoperi procesul de producție al ceramicii și de a fi folosită în construirea caselor, se folosea doar piatra. Aceasta este mai greu de obținut și este deci mai scumpă, dar este și un material sincer și natural. Există multe tipuri de piatră naturală, de la marmura și granitul arhicunoscute, până la calcar, ardezie sau chiar onix, travertin, cuartz, ce poate fi montată atât pe perete, cât și pe pardoseală.
Foto: amenajare Ana Coralevici, foto: Andrei Tudoran
- Mozaicul – În blocurile din perioada interbelică s-a folosit mult acest procedeu și suprafețele din mozaic încă rezistă până în ziua de azi. Nu te lăsa intimidat de aspectul ușor demodat, mozaicul poate lua foarte multe forme și culori în zilele noastre.
- Parchet stratificat sau parchet masiv (în niciun caz laminat). Zonele umede din casă, contrar părerilor generale, nu se inundă chiar așa de des în zilele noastre. Sifonul de pardoseală este o soluție veche și se poate înlocui cu o rigolă de scurgere. Chiar dacă se scurge apa pe parchet, acesta este protejat împotriva umezelii și nu se distruge și nici nu se umflă. Un tratament recomandat de parchetari este uleiul. Parchetul masiv uleiat rezistă mai bine la umezeală decât cel lăcuit fiindcă uleiul intră în fibra lemnului și îl protejează împotriva umezelii și a dăunătorilor în profunzime, în timp ce lacul creează doar un film la suprafață ce se poate zgâria. Sunt multe soluții de protecție împotriva umezelii și trebuie discutate cu specialiștii. Lemnul masiv se poate aplica și pe pereți cu același procedeu. Se poate pune atât lemn de parchet, cât și un alt tip de lemn mai ieftin, având în vedere că pereții nu sunt folosiți pentru circulația cu picioarele, iar apa se scurge.
Foto: amenajare Mihnea Ghilduș, foto: Mihai Georgiadi
- Rășina epoxidică – Este o suprafață uniformă folosită inițial în spațiile industriale, dar care a început să se caute mult și în amenajările rezidențiale în ultimele 2 decenii. Se aplică asemenea unei vopsele de perete, cu un trafalet. Procesul este totuși puțin mai complex, conține mai multe straturi și este bine să consultați un specialist.
- Altă ceramică – Dacă tot înlocuiești ceramica, încearcă să găsești una calitativă ce se potrivește spațiului. Nu căuta niciodată imitații de lemn sau marmură. Imitațiile vor fi mereu doar niste imitații, oricât de bune ar părea la prima vedere. Folosește mai degrabă o ceramică simplă albă sau gri, dar care știi sigur că nu se va demoda. Încearcă modele cu dale foarte mici care dau astfel un ritm încăperii, modele care arată ca un mozaic de exemplu.
- Plăcile decorative din beton – sunt încă o soluție posibilă la înlocuirea ceramicii. În România există producătorul Manolo Manufaktura, o mică fabrică ce realizează serii mici și medii de plăcuțe din beton colorate decorativ cu diverși pigmenți. Acest procedeu de producție se folosește în mai multe părți ale lumii de peste 100 de ani, dar abia recent a devenit popular și în România.
Foto: Manolo Manufaktura
- Șapă de beton – Dacă este prelucrată corect, o șapă de beton poate rămâne suprafața pardoselii tale. Trebuie protejată cu un lac pentru a nu se măcina în timp.
- Cărămida aparentă – Cărămida falsă, cunoscută și ca “bratcă” de către constructori, trebuie vopsită sau lăcuită pentru a putea rezista într-un mediu umed. Dacă ai pereții de cărămidă, e de ajuns să-i decopertezi și să-i lăcuiești sau să-i vopsești, ceea ce este și o soluție mai sinceră decât acoperirea peretelui cu o cărămidă falsă.
2. Acoperirea
Dacă totuși ți se pare prea complicat procesul de înlocuire, poți acoperi suprafețele ceramice cu alte materiale create special pentru acest scop. Aceste materiale pot fi:
- Microcimentul – se poate aplica atât pe pardoseală, cât și pe pereți și poate avea diverse texturi și culori. După ce se aplică un lac protector, este la fel de impermeabil ca gresia. Microcimentul este o șapă de ciment combinată cu o rășină specială ce face compoziția foarte rezistentă și dură.
- Rășina epoxidică despre care am scris mai sus se poate aplica și peste ceramica deja existentă și vine într-o vastă varietate de culori și texturi.
- Tapetul lichid – este un material produs în Japonia care a ajuns de curând și pe piața românească și care se poate aplica pe orice suprafață asemenea unei tencuieli decorative. Compoziția lui este din bumbac și mătase ce se combină cu un mix de apă și adeziv și poate fi aplicat și dat jos cu mare ușurință, păstrând substratul intact.
- Vopsea – sunt tipuri speciale de vopsea rezistente la umezeală și acestea pot fi aplicate peste ceramica din baie sau bucătărie, de exemplu. Trebuie consultat un specialist în vopsele pentru a alege tipul corect.
În nicio situație nu se recomandă acoperirea ceramicii sau a faianței cu alt material dur precum parchetul, piatra sau altă ceramică. Toate soluțiile propuse mai sus sunt soluții foarte subțiri de acoperire care fac corp comun cu ceramica existentă. Este posibil ca aceste materiale să nu acopere și rosturile dintre plăcile de faianță sau gresie, dar vizibilitatea acestora poate fi chiar plăcută la finalul lucrării.
3. Restaurarea
Un proces foarte drag mie este cel al restaurării. Acesta are scopul de a păstra tot ce se poate dintr-o amenajare existentă și încearcă să repare ce s-a stricat. Reparațiile pot fi de 2 tipuri: fie încercăm să facem reparația invizibilă și să pară totul ca din aceeași poveste, fie scoatem reparația în evidență și arătam diferențele dintre nou și vechi. Încercarea de a face reparația invizibilă se întâmplă de multe ori să fie un eșec și, din păcate, la final sunt mari șanse să se vadă ca o greșeală. O faianță folosită, de exemplu, va arăta puțin altfel decât una nouă, la fel și rosturile, deci din punctul meu de vedere este mult mai simplu și economic să reparăm folosind materiale noi diferite de cele vechi.
Cazurile în care recomand restaurarea sunt acolo unde, de exemplu, avem o gresie veche din perioada interbelică ce s-a deteriorat, are crăpături sau spărturi. Putem acoperi toate spărturile cu un chit proaspăt, de o culoare contrastantă care scoate în evidență vârsta pardoselii și valoarea ei istorică.
Tema ceramicii în amenajările interioare este una foarte largă și sunt foarte multe păreri diferite, în funcție de zone, de pregătire și de preferințele personale. În articolul de față am încercat să ofer o imagine de ansamblu asupra posibilităților pe care le ai la îndemână atunci când vrei să faci ceva nou cu ceramica pe care o ai sau pe care vrei să o schimbi. Mai multe detalii poți obține dintr-o consultanță cu un arhitect sau designer și te încurajez astfel să apelezi la specialiști care pot găsi soluții dedicate proiectului tău.
